furişa — FURIŞÁ, furişez, vb. I. refl. şi tranz. A (se) strecura pe nesimţite, pe furiş, a pătrunde sau a face să pătrundă ori a (se) introduce undeva pe neobservate, pe ascuns, tiptil. ♢ loc. adv. Pe furişate = pe furiş. ♦ refl. A se ascunde, a se feri… … Dicționar Român
strecura — STRECURÁ, strecór, vb. I. 1. tranz. A trece un lichid printr o strecurătoare, printr o sită, printr o ţesătură pentru a l separa de părticelele solide sau de corpuri străine şi pentru a l limpezi, a l face omogen. 2. refl. (Despre lichide) A… … Dicționar Român
furişat — FURIŞÁT, Ă, furişaţi, te, adj. Care se strecoară pe furiş, tiptil; ascuns, neobservat. ♦ (Adverbial) Pe furiş. – v. finişa. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FURIŞÁT adj. v. furiş. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
şupuri — ŞUPURÍ, şupuresc, vb. IV. refl. (reg.) A se furişa, a se strecura. – et. nec. Trimis de LauraGellner, 04.05.2004. Sursa: DEX 98 ŞUPURÍ vb. v. fofila, furişa, strecura. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime şupurí … Dicționar Român
fofila — FOFILÁ, fofilez, vb. I. refl. A se strecura neobservat, cu dibăcie; a pătrunde, a se introduce undeva pe furiş; fig. a obţine o situaţie mai bună prin înşelătorie. ♦ fig. A se sustrage de la o îndatorire; a se eschiva. – Din fr. faufiler. Trimis… … Dicționar Român
fura — FURÁ, fur, vb. I. tranz. 1. A şi însuşi pe ascuns sau cu forţa un lucru care aparţine altcuiva; a lua ceva fără nici un drept de la cineva, păgubindu l; a hoţi, a jefui, a prăda. ♢ loc. adj. De furat = care a fost luat prin furt. ♢ expr. Pe… … Dicționar Român
furişare — FURIŞÁRE, furişări, s.f. Acţiunea de a (se) furişa şi rezultatul ei. – v. furişa. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FURIŞÁRE s. fofilare, strecurare. (furişare lui din cameră.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
prefira — PREFIRÁ, prefír, vb. I. 1. tranz. A lăsa să treacă printre degete; p. ext. a lua rând pe rând la examinare. ♢ refl. A se perinda prin faţa ochilor, prin minte etc. 2. refl. A se infiltra, a şi face loc încetul cu încetul; a se furişa, a se… … Dicționar Român
prelinge — PRELÍNGE, prelíng, vb. III. refl. 1. (Despre lichide) A se scurge foarte încet, picătură cu picătură (de a lungul unui obiect); a curge domol. ♦ tranz. A lăsa să curgă încet. 2. (fam.), A se strecura, a se furişa; a aluneca. – Pre2 + linge.… … Dicționar Român
furiş — FURÍŞ, Ă, furişi, e, adj. Care se face în ascuns, pe neobservate. ♢ loc. adv. Pe furiş = în ascuns; tiptil, pe furişate. – Fur + suf. iş. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FURÍŞ adj., adv. 1. adj. ascuns, ferit, furişat. (O săru … Dicționar Român
